Buna seara dragi cititori,asta seara as dori sa va prezint poeziile care imi plac cel mai mult,sunt poezii cunoscute ,scrise de marii nostrii poeti.Sper sa va placa si astept sa-mi scrieti ce poezii va plac si voua.
In noaptea-n care Ea nu m-a mai vrut
Am inteles ca sunt un om pierdut,
Si-n noaptea-aceea, chiar, m-am sinucis
Cu propria-mi legenda-n manuscris
Dar cand pe catafalc mi-au asezat
Cadavrul de amant incornorat
Si-am inteles ca faima mea de Don Juan
N-a fost decat un simplu titlu de roman,
M-am revoltat ca marea nedreptate,
Ce mi se pregatea-n eternitate,
Mi-o consfintea chiar lasitatea mea
Ca n-am ucis-o mai intai pe Ea
Si-n timp ce zece popi ma prohodeau
Si-o suta de femei ma blestemau,
M-am rasucit in lada mea de lemn
Si-am inviat, ca si Cristos solemn!
Si-asa,-nsotit de popi si de femei,
M-am indreptat din nou spre casa Ei
Dar cand am dat cu ochii iar de Ea —
Femeia tot pe mine m-astepta!
Si, cum era firesc, ne-am impacat!
Iar popii-n cor au binecuvantat
Miracolul, ca — desi mort — eram tot viu,
Si-n locul meu intrase Moartea mea-n sicriu!
Locul 4-Rugaciune de Octavian Goga
Ratacitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stapane,
In fata stralucirii tale.
In drum mi se desfac prapastii,
Si-n negura se-mbraca zarea,
Eu in genunchi spre tine caut:
Parinte,-oranduie-mi cararea!
In pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapa,
Cum vor sa-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapa.
Din valul lumii lor ma smulge
Si cu povata ta-nteleapta,
In veci spre cei ramasi in urma,
Tu, Doamne, vazul meu indreapta.
Dezleaga mintii mele taina
Si legea farmecelor firii,
Sadeste-n bratul meu de-a pururi
Taria urii si-a iubirii.
Da-mi cantecul si da-mi lumina
Si zvonul firii-ndragostite,
Da-i raza soarelui de vara
Pleoapei mele ostenite.
Alunga patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frange,
Si de durerea altor inimi
Invata-ma pe mine-a plange.
Locul 3-Totusi,iubirea de Adrian Paunescu
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.
Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.
Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
Locul 2-Iubeste-mi mainile de Elena Farago
Iubeste-mi măinile şi ochii
Şi iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au ţtiut să-ţi spună
În care n-au putut să-ţi dea
Atât cât ar fi vrut,
Atât cât poate doru-şi cere
În dragostea,
În indoială
În deznadejdea unei clipe...
Iubeşte-mi mâinile şi ochii.
Şi iartă-le nevruta vină
Că prea tarziu veniră-n cale-şi
Şi prea curând se duc de tot...
Dezleagă-mi sufletul de vină
Că în curând n-am să-şi mai pot
Aduce-n mâini şi-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumină...
Iubeşte-mi mâinele şi ochii
Şi iartă-le dacă durerea
Că şi-au plecat
Va fi mai mare
Decât norocul c-au venit...
Iubeşte-mi mâinele şi ochii
Şi iartă-le că n-au puterea
Din moartea lor
Să-şi crească vieţii
Nestinsul zâmbet de zenit...
Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna,
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atata - cat poate doru-ti le cerea
In dragostea,
In indoiala,
In deznadejdea unei clipe …
Iubeste-mi mainile
http://Versuri.ro/w/ggikgm
Si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-ti
Si prea curand se duc de tot …
Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n maini
Si-n ochi
Durutul,
Tarziul zambet de lumina …
Si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna,
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atata - cat poate doru-ti le cerea
In dragostea,
In indoiala,
In deznadejdea unei clipe …
Iubeste-mi mainile
http://Versuri.ro/w/ggikgm
Si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-ti
Si prea curand se duc de tot …
Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n maini
Si-n ochi
Durutul,
Tarziul zambet de lumina …
Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna,
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atata - cat poate doru-ti le cerea
In dragostea,
In indoiala,
In deznadejdea unei clipe …
Iubeste-mi mainile
http://Versuri.ro/w/ggikgm
Si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-ti
Si prea curand se duc de tot …
Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n maini
Si-n ochi
Durutul,
Tarziul zambet de lumina …
Si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna,
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atata - cat poate doru-ti le cerea
In dragostea,
In indoiala,
In deznadejdea unei clipe …
Iubeste-mi mainile
http://Versuri.ro/w/ggikgm
Si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-ti
Si prea curand se duc de tot …
Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n maini
Si-n ochi
Durutul,
Tarziul zambet de lumina …
Locul 1-Poem de Nichita Stanescu
Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu